Viena în vreo 25 de imagini

După amiază târzie pe Ring

O bună parte din ziua de azi am petrecut-o între 4 pereți, la un curs. Dar când am terminat, am ieșit la plimbare. Și pentru că în Viena vin de 11 ani, am decis sa mai și ies din traseele turistice obișnuite.

Am început însă că un turist adevărat: Palatul Schönbrunn

Un pui de mierlă curios

Palatul Schönbrunn văzut din spate, cu om de zăpadă incomplet

Alee în pădurea de la Schönbrunn

Gloriette și fântâna lui Neptun

O alee numai bună de derdeluș, din păcate blocată

Palatul Schönbrunn și Viena văzute de sus, de la Gloriette

Gloriette văzută de aproape

El este un emu. Venit tocmai din Australia și plictisit groaznic de atâta zăpadă.

Și am ieșit din Schönbrunn, mergând spre vest spre cartierul Ober St Veit. Am luat-o la întâmplare pe străduțe păstrând direcția generală că sa ajung la hotel. Ce îmi place în Viena: niciodată nu ești foarte departe de un parc. Ba pe un deal, ba între niște case, mai mic sau mai mare, și de cele mai multe ori cu un aspect “sălbatic îngrijit” – nimic nu pare pus acolo în mod artificial, dar se vede grija ca totul sa arate așa cum trebuie.

Pe cărări și poteci prin pădure… pardon, prin parc

Un balcon vesel și prietenos

Mai multe poteci prin natură

Zona de la vest de Schönbrunn e plină de case care mai de care mai elegante

Acesta este “Dealul Roșu” – Roter Berg. Mult spațiu deschis, numai bun de dat cu sania și niște panorame superbe ale Vienei. Ce nu se vede în imagine este vântul care bătea foarte tare, hotărât să mă transforme, dacă nu în Mary Poppins, măcar într-un sloi de gheață. Aproape a reușit.

Aici e un mic râu, acum înghețat bocnă.

De departe se auzeau chiote de copii care se distrează la maxim. Am zis că e un loc bun de dat cu sania? Asta și făceau, vreo 15-20 de copii, mai mici și mai mari, aparent neînsoțiți de vreun adult, și care nu băgau de seamă nici frigul (-11° C), nici vântul și nici noaptea care deja se instalase.

Așa eram și eu când eram ca ei, de nu mă putea aduna mama prin casă decât când eram înghețat tun, și și atunci cu greu… mi-aș dori să cunoască și băieții mei genul ăsta de copilărie…

Cam atât, că e târziu, și după vreo 13 km merși pe jos, îmi doresc o pauză de-o noapte întreagă.

Să visați frumos!