DSCF5066-001

Poveste: Marmota și ceasul

A fost odată ca niciodată o marmotă tare curioasă, care voia să ştie totul. Într-o seară, se plimba ea prin pădure, şi se întâlneşte cu ursul.

– Bună seara, nene ursule!
– Bună seara, marmotă!
– Nene ursule, spune-mi şi mie, cât e ceasul?
– Marmotă dragă, pentru mine este ora de îngrăşat.
– Cum aşa?
– Ceasul nostru, al urşilor, este reglat după anotimpuri. Primăvara este un soi de dimineaţă, ne trezim din somnul lung de peste iarnă; vara este prânzul când ne vedem de treburile pe care le avem de rezolvat şi mâncăm să ne refacem forţele; toamna facem rezerve de energie şi ne pregătim de culcare, şi iarna e ca o noapte lungă, iar noi dormim. Şi acuma, pentru că e toamnă, mâncăm bine că să avem energie şi ne pregătim de nani.
– Aha, am înţeles. Dar pentru mine, oare cât e ora?
– Cred că şi pentru tine se apropie ora de culcare.
– La revedere, nene ursule!
– La revedere, marmotă!

Apoi, marmota s-a întâlnit cu ariciul, care căra două mere în spinare.
– Bună seara, ariciule!
– Bună seara, marmotă! Ce mai faci?
– Uite, încerc să aflu cât este ora, ai putea să îmi spui și mie?
– Ceasul nostru, al aricilor, se învârte după fructele pe care le putem culege. Acum, spre exemplu, este ora merelor; mai devreme a fost ora ciupercilor, iar mai încolo o să vină ora zmeurei și a murelor, iar după ploaie, e ora melcilor.
– Aha, am înţeles. Dar pentru mine, oare cât e ora?
– Nu știu să îți spun, mai întreabă și tu pe alții.
– Așa o să fac. La revedere, ariciule!
– La revedere, marmotă!

Mergând mai departe, marmota se întâlnește cu iepurele.
– Bună seara, iepure!
– Vaaai, ce m-ai speriat! Am crezut că ești vulpea! Bună seara, marmotă!
– Iepurașule, ai putea să îmi spui și mie ce oră este?
– Pentru noi iepurii, ceasul are doar două ore: ora de stat în alertă, și ora de fugit cât de repede ne duc picioarele.
– Cum așa?
– Toată lumea vrea să ne mănânce, vulpea, lupul, vânătorul, așa că trebuie să stăm mereu în alertă. Chiar și atunci când dormim, dormim… iepurește! Stăm tot timpul cu urechile ciulite, și cum auzim vreun zgomot care ar putea să vină de la un dușman, fugim cât putem!
– Aha, am înţeles. Dar pentru mine, oare cât e ora?
– Nu știu să îți spun, dar ai putea să o întrebi pe bufniță. Ea a călătorit mult, și a văzut multe.
– Așa o să fac. Mulțumesc, iepurașule!
– Cu plăcere, marmotă!
– La revedere!
– La revedere!

Și uite așa, marmota a plecat să se întâlnească cu bufnița, care tocmai ieșea din scorbura ei.
– Bună seara, bufniță!
– Bună seara, marmotă!
– Bufniță, tu ai putea să îmi spui cât e ora?
– Păi fiecare animal din lume are un alt ceas. Uite, noi, bufnițele, ne trezim și plecăm la vânătoare acuma, la înserat, și ne întoarcem la culcare dimineața, când răsare soarele. Pentru noi acuma e începutul zilei.
– Aha, am înţeles. Dar pentru mine, oare cât e ora?
– Când eram mai tânără am călătorit mult, și am stat câteva zile în clopotnița unei biserici dintr-un sat. Și clopotnița aceea avea și un ceas, care le spunea oamenilor ce oră este.
– Și unde aș putea găsi o clopotniță de asta cu ceas?
– Chiar aproape de marginea pădurii unde îți ai tu căsuța, este un sat cu o astfel de clopotniță. Hai, te conduc acasă și pe drum îți arăt despre ce e vorba. Urcă în spinarea mea!

Și marmota se urcă în spinarea bufniței, care începu să zboare, trecând pe deasupra pădurii, a unui câmp, și se roti de câteva ori deasupra satului din apropieerea pădurii, mai ales pe lângă clopotnița cu ceas.
– Uite, asta este clopotnița. Iar discul acela rotund cu liniuțe pe margini și cu două brațe, unul mai lung și altul mai scurt, este ceasul; el îți arată ce oră este. Limba mai scurtă îți arată ce oră este, iar limba mai lungă îți arată cât s-a scurs din ora aceea și cât mai e până la următoarea, când se rotește o dată înseamnă că a mai trecut o oră.

După aceea o duse pe marmotă acasă.
– Am înțeles cum e cu ceasul, dar clopotnița e departe și nu am cum să văd limbile de la căsuța mea.
– Ceasul acela are și el un clopot. Și de fiecare dată când trece o oră, clopotul ceasului face “Bang! Bang! Bang!” de atâtea ori câte ore au trecut de la miezul zilei sau al nopții. Ascultă, chiar acum începe să bată:

Bang! Bang! Bang! Bang! Bang! Bang! Bang! Bang! Bang!

– Ai numărat? De câte ori a bătut clopotul?
– De nouă ori.
– De nouă ori, deci este ora nouă. Și pentru că ziua a trecut și se întunecă, înseamnă că e ora nouă seara. Iar acum, o să știi mereu cât e ora. Trebuie doar să asculți.
– Mulțumesc, bufniță!
– Cu plăcere, marmotă! Acum, pentru tine, este ora de culcare. Noapte bună și somn ușor!
– Noapte bună, bufniță!

(Visited 89 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *